Libertatea mea e ascensiune; oriunde. Infernul e sus, așa sa știți. Raiul e și mai sus, dar el nu mă interesează. Orice cale aș bate, mușchii se zgârcesc și oasele ajung pietre îndată ce simt valea. Nu sunt aristocrat, pentru că nu vreau să știu de strămoșii mei… Şi nu sunt parvenit, pentru că nu [...]
Arhiva pentru iulie, 2011
Lună în câmp
Postat în Ispite, etichetat Academia Româna, Bucuresti, chip, luna, Lună în câmp, Nichita Stănescu, ochii tăi, Ploieşti, Prahova în 07/15/2011 | Lasă un comentariu »
Cu mîna stângă ţi-am întors spre mine chipul, sub cortul adormiţilor gutui şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea, văzduhul serii mi-ar părea căprui. Mi s-ar părea că desluşesc, prin crenge, zvelţi vînători, în arcuiţii lei din goana calului, cum îşi subţie arcul. 0, tinde-ţi mîna stângă către ei şi stinge tu conturul [...]
Gînduri
Postat în De suflet, etichetat dragoste, fulger, Gînduri, impuls, iubesc poezia, lucruri reale, mor caii când vor câinii, Nichita Stănescu, poezie, poeţi, talent, viaţa se trăieşte în 07/07/2011 | 2 Comentarii »
Gînd 1: Părerea mea este că poetul nu are o epocă a lui; epoca îşi are poeţii ei şi, în genere, epoca îşi vede singură poeţii.Gînd 2: Vreau să vă spun un lucru, cu riscul de a mă repeta: eu nu prea cred că există poeţi, cred că există poezie. Gînd 3: Dacă n-aş crede [...]





