Afară plouă ca şi toamna şi-i urît, Mă uit pe geam ca după tine, şi atît. În mine toate amintirile te-aşteaptă, De-aceea mi-i privirea stranie şi dreaptă. Ca-ntr-un copil ce-a adormit plîngînd, În mine nu mai este nici un gînd. Vreau să citesc şi-mi cad din mînă cărţile; Mă împresoară chipul tău din toate părţile. [...]
Posts Tagged ‘Academia Româna’
O ramură întîrziată
Postat în Neclasificat, etichetat Academia Româna, Ciucea, extremă dreaptă, Octavian Goga, poet român, pro-nazist, Rășinari, soare, Toamna în 10/22/2011 | 1 comentariu »
Nu ţi-a fost dat să vezi vreodată, Cînd toamna palidă coboară, Într-o grădină despoiată, O ramură întîrziată Ce-a înflorit a doua oară? Nu te-ai oprit atunci în cale Să te întrebi: ce taină, oare, Ascund înţelepciunii tale Înfriguratele petale, Ca mîine stinse, fără soare?… Şi dac-o blîndă-nduioşare Ţi-a frînt o clipă-n ochi lumina, Cum stai [...]
Lună în câmp
Postat în Ispite, etichetat Academia Româna, Bucuresti, chip, luna, Lună în câmp, Nichita Stănescu, ochii tăi, Ploieşti, Prahova în 07/15/2011 | Lasă un comentariu »
Cu mîna stângă ţi-am întors spre mine chipul, sub cortul adormiţilor gutui şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea, văzduhul serii mi-ar părea căprui. Mi s-ar părea că desluşesc, prin crenge, zvelţi vînători, în arcuiţii lei din goana calului, cum îşi subţie arcul. 0, tinde-ţi mîna stângă către ei şi stinge tu conturul [...]





