Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Don Juan’

Motto: „Aşa am ajuns să-mi dau seama cît de mult poate să valoreze un om cînd el este cel care fixează preţul.”

*

*                *

,,… Se apropia de cincizeci de ani şi era mai degrabă urîtă, cam pipernicită, singurele lucruri care-ţi atrăgeau atenţia la ea fiind faţa de copil şi nişte gene care-i făceau privirea adîncă şi misterioasă. După vorbă şi după înfăţişare, părea o copilă. Mie-mi zicea că sînt nebun. „Eşti nebun, Raimundo!” îmi spusese în cămăruţă, cu voce scăzută.Problema e că tu nici măcar nu-ţi dai seama, fiindcă nebunii sînt ultimii care-şi dau seama. Dar eu, de cum te-am văzut, am ştiut că eşti nebun şi că ai suflet de nomad.” Un alt cuvînt pe care nu-l cunoşteam. „Şi ştii ce-am mai descoperit de cum te-am văzut? Că eşti un seducător. Am ştiut asta de cum ai intrat  pe uşă. Cu faţa asta de ţăran şi ochii ăştia albaştri pe care-i ai. Sau tu nu ştiai că eşti un seducător?” Eu eram tare încurcat de toate cuvintele alea. „Ştiai?” Credeam că-şi bate joc de mine. „Nu.” „Atunci să ştii că eşti! Pe mine m-ai sedus din prima, de cum te-am văzut acolo nemişcat, cu aerul tău de nebun şi de nomad. Nu ţi-ai dat seama? Nu ţi-ai dat seama că m-am zăpăcit cînd te-am văzut?” Ce era să spun? Stăteam foarte aproape unul de celălalt, pe nişte taburete joase, cu Cartea de Aur deschisă pe genunchii amîndurora. Apoi vocea şi expresia ei s-au schimbat dintr-o dată. „Însă cu mine nu trebuie să-ţi foloseşti arta de Don Juan. N-ai voie să mă atingi, niciodată! Promite-mi că n-ai să încerci să mă atingi niciodată! În ziua în care ai face-o, ar da nenorocirea peste tine!”

Luis Landero

s-a nascut la Albuquerque (Badajoz, Spania) in 1948. Licentiat in filologie  hispanica la Universitatea Complutense din Madrid, a fost profesor de literatura la Scoala de Arte Dramatice din Madrid si profesor invitat la Universitatea Yale din Statele Unite. S-a remarcat in 1989 cu romanul Juegos de la edad tardía (Jocuri ale varstei tarzii; Premiul National al Criticii, Premiul National de Proza in 1990).

Romanele care au urmat l-au asezat in galeria celor mai importanti scriitori contemporani : Caballeros de fortuna (1994), El mágico aprendiz (1998), El guitarrista (2002) si Hoy, Júpiter (2007). De asemenea, este si autor de eseuri literare: Entre líneas : el cuento o la vida (2000), ¿Cómo le corto el pelo, caballero? (2004).

Read Full Post »

Pledoarie rostită de o femeie la procesul lui Don Juan

https://draculagirl.files.wordpress.com/2010/09/dream_woman_vs_perfec_-man.jpg?w=300

„Probabil vă supără ce vă spun. Bărbaţilor nu le place să le spui în faţă ce crezi despre ei. Au nevoie să fie lăudaţi, chiar cînd nu merită, şi să li se dea impresia că omenirea depinde de ei, chiar cînd sînt nişte rataţi. Dar nu vă spun ce vă spun pentru a vă jigni. Ideea mea, onoraţi domni, este că e mult mai uşor să admiţi adevărul decît să minţi. Pentru că numai minciuna trebuie născocită. Adevărul nu cere decît să-l recunoşti, pe cînd, ca să minţi, trebuie să-ţi baţi capul, să ai imaginaţie şi memorie bună, ca să nu te încurci.

Ei bine, sper să nu vă surprindă ceea ce voi declara acum. Poate nu bărbaţii sînt de vină pentru toate degradările dragostei, ci speranţele exagerate pe care ni le-am pus noi, femeile, în ei! Dacă nu sîntem curve, dumneavoastră, bărbaţii, ne credeţi nişte gîşte visătoare care abia aşteaptă să fie minţite.

Şi, uneori, chiar aşa ne comportăm, din păcate. Preferăm să-l auzim pe Don Juan îndrugînd minciuni frumoase, decît să ascultăm sforăitul unui bărbat pentru care nu sîntem decît nişte servitoare, bune să stea cu masa pregătită şi să ne supunem cînd întinde mîna spre noi. Minciunile lui Don Juan ne scot din mediocritatea fadă la care ne obligaţi dumneavoastră.

În ceea ce mă priveşte, v-am spus că nu l-am întîlnit niciodată pe Don Juan. Dar, multă vreme, am fost destul de proastă pentru a crede în minuni. Mă emoţionau poveştile de dragoste pe care le aflam din cărţi la fel de mult ca nopţile de vară în care nu putem adormi din pricina mirosurilor. Le dispreţuiam şi atunci, cum le dispreţuiesc şi acum, pe feministe, convinsă fiind că ele nu fac decît să încurajeze misoginismul şi să transforme sexul în politică. Eu n-am simţit nevoia să mă bat pentru drepturile femeilor. M-a interesat un singur drept, şi acela doar în legătură cu mine. Dreptul la dragoste. Sînt egoistă, ce vreţi? Numai că n-am putut iubi niciodată un bărbat pe care-l simţem inferior mie. Am simţit nevoia să admir pentru a mă dărui.

Octavian Paler, „Calomnii mitologice”

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: