Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘luna’

Cu mîna stângă ţi-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormiţilor gutui
şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea,
văzduhul serii mi-ar părea căprui.

Mi s-ar părea că desluşesc, prin crenge,
zvelţi vînători, în arcuiţii lei
din goana calului, cum îşi subţie arcul.
0, tinde-ţi mîna stângă către ei

https://i2.wp.com/farm3.static.flickr.com/2094/2211417905_3a6203d84b.jpg

şi stinge tu conturul lor de lemn subţire
pe care ramurile I-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au rătăcit cu timpul, pe întins.

Eu te privesc în ochi şi-n jur să şterg copacii
În ochii tăi cu luna mă răsfrîng
… şi ai putea, uitînd, să ne striveşti în gene
dar chipul ţi-l întorn, pe braţul stîng.

Nichita Stănescu

(1933 – 1983)

Pe numele său Nichita Hristea Stănescu, (n. 31 martie 1933, Ploieşti, judeţul Prahova — d. 13 decembrie, Bucureşti, 1983) a fost un poet, scriitor şi eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române.

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: