Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘masti’

1175210-bigthumbnailFemeia se îndreptă spre Ravic. Mergea repede, dar paşii ei aveau o şovăială ciudată. Ravic o observă abia când ajunse în dreptul lui. Era palidă, cu umerii obrajilor ieşiţi în afară şi avea ochii larg deschişi. Faţa îi era rigidă, aidoma unei măşti, goală pe dinăuntru, iar ochii ei aveau, în lumina lămpilor de pe stradă, o expresie atât de sticloasă, încât îi atraseră atenţia.
Femeia trecu atât de repede pe lângă el încât îl atinse. El întinse mâna şi o prinse de braţ; în clipa următoare ea se clătină şi ar fi căzut jos, dacă el n-ar fi sprijinit-o.
O ţinea strâns de braţ.

— Unde mergi? întrebă el după o clipă. Femeia se întoarse şi-l privi.
— Dă-mi drumul! şopti ea. Ravic nu răspunse. O mai ţinea încă strâns de braţ.
— Dă-mi drumul! spuse ea abia mişcându-şi buzele. Lui Ravic i se păru că nu-l văzuse deloc. Privea dincolo de el, undeva în întunericul nopţii. Nu era pentru ea decât cineva care o oprise din drum, căruia îi vorbea.

— Dă-mi drumul! Ravic înţelese îndată că nu era o femeie de stradă. Nu era nici beată. Nu-i mai ţinea acum braţul atât de strâns. S-ar fi putut desface uşor, dar nu încercase. Ravic aşteptă puţin.
— Unde Dumnezeu poţi să te duci noaptea, singură, la ora asta, în Paris? întrebă el din nou, încet, şi-i lăsă braţul. Femeia tăcea. Dar nu plecă. Rămase pe loc; părea că nu mai era în stare să facă nici o mişcare. Ravic se apropie de marginea podului. Simţea, sub mâini, piatra umedă şi poroasă.
— Poate acolo, jos? Arătă cu capul înapoi, în jos, spre Sena, care curgea neliniştită spre întunecatul Pont de l’Alma. Femeia nu răspunse.
— Prea devreme, zise Ravic. Prea devreme şi e mult prea frig, acum în noiembrie.

Erich Maria Remarque

(pseudonimul literar al lui Erich Paul Remark; n. 22 iunie 1898, Osnabrück, Germania – d. 25 septembrie 1970, Locarno, Elveția) este unul dintre cei mai cunoscuți și populari autori de literatură germană din secolul al XX-lea. Parte din operele sale au fost ecranizate de-a lungul timpului.

Read Full Post »

La Venetia cel mai utilizat cuvant la inceput de an este “carnaval”. In luna februarie, procesiunile si spectacolele se tin lant de dimineata pana in noapte, insa cu o singura conditie obligatorie: costumul de carnaval. Aceasta sarbatoare, care in acest an incepe pe 13 februarie, transforma strazile, canalele, pietele si orice coltisor al orasului intr-o scena de sarbatoare uriasa in care recitalurile, spectacolele de folclor, concertele, piesele de teatru se tin lant.

https://i2.wp.com/static.infoturism.ro/poze-events/54_4.jpgDin cele mai vechi vremuri, Carnavalul venetian a fost o sarbatoare magica ce s-a raspandit asupra intregului oras. Cel mai vechi document, ce face referire la acest carnaval, dateaza din 2 mai 1268. Inca de atunci venetienii isi faceau singuri mastile si costumele pe care le purtau la parada si la petreceri, iar identitatea, sexul si statutul social pur si simplu nu mai existau.

Astfel, Carnavalul venetian a debutat in secolul al XI-lea, dar traditia purtarii mastilor si a costumelor s-a stabilizat abia in 1436. Momentele de varf, cele mai asteptate si apreciate de catre turisti sunt festivitatile de deschidere si cele de inchidere ale festivalului.

Atmosfera de petrecere este prezenta la tot pasul: printi si printese, soldati medievali, bufoni, trubaduri si artisti de circ vor invada la propriu pietele venetiene si celebra piata San Marco din centrul orasului.

In urma cu sute de ani, mastile erau folosite de persoane de vaza, localnici sau turisti care soseau incognito la Venetia pentru a petrece fara a fi recunoscuti. Traditia s-a pastrat, iar cu timpul, carnavalul a devenit cunoscut in toata lumea. Si de ani buni, turistii romani se bucura alaturi de cei straini de atmosfera de carnaval de la Venetia. Cea mai obisnuita deghizare este BAUTA, o masca alba cu un nas incovoiat, asortata cu o pelerina neagra si un tricorn, adica o palarie cu trei colturi. Procesiunea readuce pe strazi atmosfera din Venetia medievala.

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: