Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘minciuna’

Mi-ai spus: „De unde-ţi vine ciudata întristare

Ce creşte ca şi marea pe-un ţărm stîncos, pustiu?”

Les fleurs du mal – Amalia Dulhan

Les fleurs du mal – Amalia Dulhan

Cînd inima culesul şi-a isprăvit, ne pare

O boală viaţa. Taina aceasta toţi o ştiu.

E o durere simplă, deloc misterioasă

Şi limpede ca tine cînd râzi şi lumii placi

Nu căuta degeaba frumoasa mea curioasă

Şi-acum, deşi ţi-e glasul atît de dulce, taci!

Taci, ne-nvăţato! Suflet ce nu cunoaşte ceaţa!

Copilărească gură! Mai mult chiar decît Viaţa

În mreji subtile Moartea adesea ne-a închis

Mai bine cu-o minciună să mă îmbăt şi-alene

Să mă scufund în ochii tăi limpezi ca-ntr-un vis

Şi-ncet s-adorm în umbra ce-ţi lunecă din gene!

 Din volumul „Charles Baudelaire – Les fleurs du mal”, Larousse, 1993

Charles Baudelaire

a fost un poet francez (n. 9 aprilie 1821 – d. 31 august 1867), a cărui originalitate continuă să-i provoace atît pe cititorii săi, cît și pe comentatorii operei sale. Este considerat poetul care a revoluționat întreaga lirică franceză și europeană prin a volumului său controversat Les Fleurs du Mal („Florile răului”). Va avea o influență puternică asupra viziunilor poetice ale autorilor de mai târziu.

Read Full Post »

Pledoarie rostită de o femeie la procesul lui Don Juan

https://draculagirl.files.wordpress.com/2010/09/dream_woman_vs_perfec_-man.jpg?w=300

„Probabil vă supără ce vă spun. Bărbaţilor nu le place să le spui în faţă ce crezi despre ei. Au nevoie să fie lăudaţi, chiar cînd nu merită, şi să li se dea impresia că omenirea depinde de ei, chiar cînd sînt nişte rataţi. Dar nu vă spun ce vă spun pentru a vă jigni. Ideea mea, onoraţi domni, este că e mult mai uşor să admiţi adevărul decît să minţi. Pentru că numai minciuna trebuie născocită. Adevărul nu cere decît să-l recunoşti, pe cînd, ca să minţi, trebuie să-ţi baţi capul, să ai imaginaţie şi memorie bună, ca să nu te încurci.

Ei bine, sper să nu vă surprindă ceea ce voi declara acum. Poate nu bărbaţii sînt de vină pentru toate degradările dragostei, ci speranţele exagerate pe care ni le-am pus noi, femeile, în ei! Dacă nu sîntem curve, dumneavoastră, bărbaţii, ne credeţi nişte gîşte visătoare care abia aşteaptă să fie minţite.

Şi, uneori, chiar aşa ne comportăm, din păcate. Preferăm să-l auzim pe Don Juan îndrugînd minciuni frumoase, decît să ascultăm sforăitul unui bărbat pentru care nu sîntem decît nişte servitoare, bune să stea cu masa pregătită şi să ne supunem cînd întinde mîna spre noi. Minciunile lui Don Juan ne scot din mediocritatea fadă la care ne obligaţi dumneavoastră.

În ceea ce mă priveşte, v-am spus că nu l-am întîlnit niciodată pe Don Juan. Dar, multă vreme, am fost destul de proastă pentru a crede în minuni. Mă emoţionau poveştile de dragoste pe care le aflam din cărţi la fel de mult ca nopţile de vară în care nu putem adormi din pricina mirosurilor. Le dispreţuiam şi atunci, cum le dispreţuiesc şi acum, pe feministe, convinsă fiind că ele nu fac decît să încurajeze misoginismul şi să transforme sexul în politică. Eu n-am simţit nevoia să mă bat pentru drepturile femeilor. M-a interesat un singur drept, şi acela doar în legătură cu mine. Dreptul la dragoste. Sînt egoistă, ce vreţi? Numai că n-am putut iubi niciodată un bărbat pe care-l simţem inferior mie. Am simţit nevoia să admir pentru a mă dărui.

Octavian Paler, „Calomnii mitologice”

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: