Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘minuni’

time_by_vive_le_rock1Din calendarul vieţii rupi zilnic cîte-o filă,
Cu lacrima pe-o geană, cu grijă şi cu milă,
Că fiecare fi-va o mică amintire,
Un cîntec care trece şi-o şoaptă de iubire.

Doar stăruie-ntrebarea în sufletul tăcut:
„Ce bucurii avut-am? Ce rană m-a durut?

Şi vremea parcă-i ninsă, într-una se petrece,
Trec zilele şi anii, viaţa toată trece,
Încît te-ntrebi la urmă, prea trist sau fericit:
„Am împlinit destule? Degeaba am trăit?
Sau care-au fost deşarte şi care-au fost minuni?”

Acesta-i calendarul vieţii, oameni buni!

Petru Demetru Popescu

Fiu de invatatori, istoricul, scriitorul, publicistul si profesorul Petru Demetru Popescu (29 iulie 1929) este originar din comuna Valcanesti, judetul Prahova, si membru titular al Uniunii Scriitorilor din Romania. Petru Demetru Popescu este afiliat la numeroase intitutii si o prezenta constanta in paginile mai tuturor revistelor, dar si in ziare. In publicatiile literare colaboreaza cu versuri, proza, teatru, articole, eseuri s.a., iar in cele dedicate cercetarii publica studii, articole, referate. Cartile de istorie pe care le semneaza, concepute si scrise pe baza documentelor si rigorii stiintifice, au devenit lucrari de referinta.

Anunțuri

Read Full Post »

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.http://aletzsa.files.wordpress.com/2010/11/baby-with-blonde-hair-and-green-eye.jpg?w=344&h=428

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
două culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

Nichita Stănescu (O viziune a sentimentelor  – 1964)

Read Full Post »

Pledoarie rostită de o femeie la procesul lui Don Juan

https://draculagirl.files.wordpress.com/2010/09/dream_woman_vs_perfec_-man.jpg?w=300

„Probabil vă supără ce vă spun. Bărbaţilor nu le place să le spui în faţă ce crezi despre ei. Au nevoie să fie lăudaţi, chiar cînd nu merită, şi să li se dea impresia că omenirea depinde de ei, chiar cînd sînt nişte rataţi. Dar nu vă spun ce vă spun pentru a vă jigni. Ideea mea, onoraţi domni, este că e mult mai uşor să admiţi adevărul decît să minţi. Pentru că numai minciuna trebuie născocită. Adevărul nu cere decît să-l recunoşti, pe cînd, ca să minţi, trebuie să-ţi baţi capul, să ai imaginaţie şi memorie bună, ca să nu te încurci.

Ei bine, sper să nu vă surprindă ceea ce voi declara acum. Poate nu bărbaţii sînt de vină pentru toate degradările dragostei, ci speranţele exagerate pe care ni le-am pus noi, femeile, în ei! Dacă nu sîntem curve, dumneavoastră, bărbaţii, ne credeţi nişte gîşte visătoare care abia aşteaptă să fie minţite.

Şi, uneori, chiar aşa ne comportăm, din păcate. Preferăm să-l auzim pe Don Juan îndrugînd minciuni frumoase, decît să ascultăm sforăitul unui bărbat pentru care nu sîntem decît nişte servitoare, bune să stea cu masa pregătită şi să ne supunem cînd întinde mîna spre noi. Minciunile lui Don Juan ne scot din mediocritatea fadă la care ne obligaţi dumneavoastră.

În ceea ce mă priveşte, v-am spus că nu l-am întîlnit niciodată pe Don Juan. Dar, multă vreme, am fost destul de proastă pentru a crede în minuni. Mă emoţionau poveştile de dragoste pe care le aflam din cărţi la fel de mult ca nopţile de vară în care nu putem adormi din pricina mirosurilor. Le dispreţuiam şi atunci, cum le dispreţuiesc şi acum, pe feministe, convinsă fiind că ele nu fac decît să încurajeze misoginismul şi să transforme sexul în politică. Eu n-am simţit nevoia să mă bat pentru drepturile femeilor. M-a interesat un singur drept, şi acela doar în legătură cu mine. Dreptul la dragoste. Sînt egoistă, ce vreţi? Numai că n-am putut iubi niciodată un bărbat pe care-l simţem inferior mie. Am simţit nevoia să admir pentru a mă dărui.

Octavian Paler, „Calomnii mitologice”

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: