Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘prieteni’

– fragment –

„Am făcut tot felul de cunoştinţe, dar prieteni încă n-am găsit. De bună seamă oamenii văd în mine ceva ciudat. Mulţi dintre ei mă iubesc şi au simpatie faţă de mine, şi-mi pare rău când văd că drumul nostru merge numai puţină vreme împreună. Dacă mă vei întreba cum sunt oamenii pe-aici, îţi voi răspunde: ca pretutindeni. Specia umană se poartă pretutindeni la fel. Majoritatea oamenilor îşi întrebuinţează cea mai mare parte din timp ca să trăiască şi puţina libertate care le mai rămâne îi înspăimântă atât de tare, încât fac tot ce le stă în putinţă ca să scape de dânsa. O, destin al omului!
Dar ce inşi de treabă! Când, uneori, uit de mine însumi şi gust împreună cu ei bucuriile care mai sunt încă hărăzite oamenilor, bucuria de a glumi cu inima deschisă şi fără sfială în jurul unei mese frumos aşezate, de-a hotărî o plimbare sau un dans la vremea cuvenită, şi altele la fel, toate acestea au o minunată înrâurire asupra mea; numai că nu trebuie să-mi aduc aminte că în mine zac încă atâtea forţe ce mucezesc de neîntrebuinţare şi pe care sunt nevoit să le ascund cu grijă.
Asta îmi strânge îngrozitor inima… Şi totuşi, soarta unui om de felul meu este să fie neînţeles!”

Suferințele tînărului Werther („Die Leiden des jungen Werthers”)

 

Johann Wolfgang Goethe

înnobilat în anul 1782 (n. 28 august 1749, Frankfurt am Main – d. 22 martie 1832, Weimar) a fost un poet german, ilustru gânditor și om de știință, una dintre cele mai de seamă personalități ale culturii universale.

Read Full Post »

Să-ţi faci puţini prieteni. Din tine nu ieşi.
Căci prea des falsitatea credinţa ne-o înfrînge.
Cînd ţi se-ntinde-o mînă, înainte de-a o strînge,
Gîndeşte-te că poate te va lovi-ntr-o zi.

Să nu-ţi dezvălui taina din suflet celor răi.
Nădejdile, – ascunse să-ţi stea de lumea toată,
În zîmbet să te ferici de toţi semenii tăi,
Nebunilor nu spune durerea niciodată.

O, tânăr fără prieteni mai vechi de două zile,
Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i feştile!
Pumnul să-ţi ajungă, şi zavorît în tine,
Tăcut contemplă jocul umanelor destine.

Pe cei curaţi la suflet şi luminaţi la minte
Neîncetat să-i cauţi. Şi fugi de tonţi şi răi.
Dacă-ţi va da otravă un înţelept, s-o bei –
Şi-aruncă antidotul, un prost de ţi-l întinde.

Renume de-ai să capeţi, hulit vei fi de vulg.
Dar dacă te vei ţine departe de mulţime,
Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, să mă smulg
Să nu mă ştie nimeni si să nu ştiu de nime?

Mai toarnă-mi vinul roşu ca un obraz de fată.
Curatul sînge scoate-l din gîturi de ulcioare.
Căci, în afara cupe-i, Khayyam azi nu mai are
Măcar un singur prieten cu inima curată.

Cel care are pîine de astăzi pînă mîine
Şi-un strop de apă rece în ciobul său frumos,
De ce-ar sluji pe-un altul ce-i este mai prejos?
De ce să fie sclavul unui egal cu sine?

Cînd zările din suflet ni-s singura avere,
Păstrează-le în taină, ascundele-n tăcere.
Atît timp cît ţi-s limpezi şi văz, şi-auz, şi grai
Nici ochi şi nici ureche, nici limbă să nu ai.

Nu ştie nimeni taina ascunsă Sus sau Jos.
Şi nici un ochi nu vede dincolo de cortină.
Străini sîntem oriunde. Ni-i casa în ţărînă.
Bea – şi termină-odată cu vorbe de prisos!

Tîrzii acum mi-s anii. Iubirea pentru tine
Mi-a pus în mînă cupa cu degetele-i fine.
Tu mi-ai ucis căinţa şi mintea îngereşte.
Dar timpul, fără milă – şi roza desfrunzeşte.

Puţină apă şi puţină pîine
Şi ochii tăi în umbra parfumată.
N-a fost sultan mai fericit vreodată
Şi nici un cerşetor mai trist ca mine.

Atîta duioşie la început. De ce?
Atîtea dulci alinturi si-atîtea farmece
În ochi, în glas, în gesturi – apoi. De ce? Şi-acum
De ce sînt toate ură, şi lacrimă, şi fum?

Batrîn sînt, dar iubirea m-a prins iar în capcană.
Acum buzele tale îmi sînt şi vin şi cană.
Mi-ai umilit mîndria şi biata raţiune,
Mi-ai sfîşiat veşmîntul cusut de-nţelepciune.

Tu vezi doar aparenţe. Un val ascunde firea.
Tu ştii de mult aceasta. Dar inima, firavă,
Tot vrea să mai iubească. Căci ni s-a dat iubirea
Aşa cum unor plante le-a dat Allah otravă.

Dacă ţi-a plăcut poemul, citeşte şi

Catrenele lui Omar Khayyam

 

Biografie Omar Khayyam

Conform unor date recente, s-a nascut la 18 Mai 1048, în oraşul Neishabur, din privincia Khorasan, aflată în nordul Iranului. Numele său adevarat era Omar Ghiyat at-Din Abu I-Ftah Ibrahim al-Khayyam (Khayyami = pseudonim pentru “fabricant de corturi” – pe care poetul îl adoptă, în amintirea tatălui său care avea această îndeletnicire). Îşi face studiile în celebrul Medreseh, colegiul din oraşul său natal.
A fost directorul observatorului din Marv şi a prezidat grupul celor opt astronomi care, în anul 1074, a efectuat reforma calendarului musulman, calendar care este mai exact decît cel Gregorian, întreprins cinci secole mai tîrziu.
Moare în jurul anului 1131.
Medic şi astronom oficial al curţii regale, Omar Khayyam a fost cunoscut de-a lungul Evului Mediu pentru studiile sale în domeniile matematicii şi fizicii. Din 14 tratate ce i-au fost atribuite, lucrarea cea mai importantă este un tratat de algebră, Al-Djabra-val Mogha-bela, tradus în limbile europene încă din secolul trecut. O altă lucrare care s-a păstrat este un tratat asupra unor dificultăţi ale definiţiilor lui Euclid. Celelalte scrieri din domeniul stiinţelor sau de filosofie s-au pierdut. În afară de Robayate, s-a mai păstrat o operă beletristică foarte preţuită în Iran, Nawruz-Nameth (Cartea Anului Nou), consacrată tradiţiilor la sărbătorirea Anului Nou la musulmani.
A fost unul din marii umanişti ai vremii, cu vaste cunoştinte în domeniul matematicii, fizicii, astronomiei, avînd însă şi largi cunoştinte de filosofie, mai ales din gîndirea Greciei antice.
Robayatul (sau rubayat) este denumirea catrenului persan. Cuvantul este de origine arabă şi înseamnă “patru”. Robayatul are o formă deosebită, în sensul ca versurile 1,2 şi 4 rimează între ele, iar versul 3 ramane alb, acesta avînd rolul de a exprima ideea esenţială a catrenului. Robayatul a avut la începutul sec IX d.H. o nuanţă erotică, mai apoi mistică, pentru a deveni filosofică în lirica lui Omar Khayyam.

Read Full Post »

Motto: Lacrimile nu sunt arzatoare decat in singuratate…

https://i1.wp.com/www.salutmagazin.com/adrian/wp-content/uploads/2009/06/mysterious-girl.jpg„Nu stiu absolut deloc pentru ce trebuie sa facem ceva in lumea aceasta, pentru ce trebuie sa avem prieteni si aspiratii, sperante si visuri. N-ar fi de o mie de ori mai preferabila o retragere intr-un colt indepartat de lume, unde nimic din ceea ce alcatuieste zgomotul si complicatiile acestei lumi sa nu mai aiba nici un ecou? Am renunta atunci la cultura si la ambitii, am pierde totul si n-am castiga nimic. Dar ce sa castigi in lumea aceasta? Sunt unii pentru care orice castig n-are nici o importanta, care sunt iremediabil nefericiti si singuri. Suntem toti atat de inchisi unul altuia! Si daca am fi atat de deschisi incat sa primim totul de la celalalt sau sa-i citim in suflet pana in adancuri, cu cat I-am lumina destinul? Suntem atat de singuri in viata, incat te intrebi daca singuratatea agoniei nu este un simbol al exisentei umane. Este un semn de mare deficienta in vointa de a trai si a muri in societate. Mai pot exista mangaieri in momentele din urma? De o mie de ori este mai preferabil sa mori undeva singur si parasit, cand nevazandu-te nimeni poti sa te stingi fara teatru si poza. Mi-e scarba de oamenii care in agonie se stapanesc si isi impun atitudini pentru a face impresie. Lacrimile nu sunt arzatoare decat in singuratate. Toti aceia care se vor inconjurati in agonie de prieteni o fac dintr-o frica si dintr-o imposibilitate de a suporta momentele finale.Ei vor sa-si uite momentul capital de moarte.De ce nu au un eroism infinit, de ce nu incuie usa ca sa suporte senzatiile acelea nebune cu o luciditate si o teama dincolo de orice limita? Suntem atat de separati de toate! Si tot ceea ce este nu e inaccesibil? Moartea cea mai adanca si mai organica este moartea in singuratate, cand insasi lumina este un principiu de moarte. In astfel de momente esti separat de viata, de iubire, de zambete, de prieteni si chiar de moarte. Si te intrebi paradoxal daca mai exista altceva decat neantul lumii si al tau.”

Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Răşinari – d. 20 iunie 1995, Paris)

Read Full Post »

Te-ai plictisit de oraşul în care locuieşti, ştii că se apropie Paştele şi parcă ar merge o vacanţă! Dar încă e criză, îţi ia destul timp pînă să te hotărăşti cam ce ţi-ar plăcea să vizitezi şi nici nu ştii ce surprize poţi întîlni la destinaţie… Suficiente motive ca să te determine să alegi iarăşi Sinaia. Nu că Sinaia n-ar fi frumoasă, dar nu poţi să mănînci în fiecare zi acelaşi fel de mîncare.

Aşa că mi-am propus să te ajut puţin şi să-ţi spun cam cum văd eu o călătorie de vis. Mai ales doamnele, să fie atente!

https://i0.wp.com/www.topvacanta.ro/imagini/paravion728.jpgÎn primul rând, o vacanţă de vis trebuie musai să înceapă cu un zbor de vis. Aici poţi apela cu încredere la PARAVION.ro şi, ca să-ţi fie şi mai uşor, uite linkul complet: http://www.paravion.ro/bilete-de-avion.

Mie una, ca şi vouă probabil, mi-ar plăcea mult de tot să fiu tratată regeşte în timpul zborului. Cu atenţie, cu grijă şi, obligatoriu, cu zîmbetul pe buze! Iar la destinaţie, să nu constat cu surprindere că bagajele mele s-au decis să ia avionul de Roma, în timp ce eu aveam bilete la zborul spre Paris.

Despre destinaţie, nu pot să vă spun decât să vă alegeţi ceea ce vă doriţi cel mai mult să vizitaţi. Contează foarte mult să ştii ce vrei. Eu mi-aş dori din tot sufletul să văd Parisul!

Şi cum oferte sunt cu duiumul, cel mai bine ar fi să vă întrebaţi prietenii, care au fost înaintea voastră acolo, unde s-au cazat şi cum s-au simţit. O astfel de părere contează cel mai mult. Pe urmă, mai există forumurile de aceste gen, iar, la final, tour-operator-ul la care îţi faci rezervarea. Dacă toate aceste trei surse îţi spun numai de bine, atunci jumătate din grijile tale au dispărut!

Dacă nu ştii cum să-ţi convingi partenerul să plecaţi, spune-i că o astfel de escapadă este mai avantajoasă decât bijuteria pe care ar fi tentat să ţi-o ofere ca să-ţi ia ochii şi este şi o investiţie pentru amândoi. Plus că, parcă v-ar prinde bine să mai schimbaţi puţin peisajul! La mine funcţionează 😉 !

Iar odată ajunse la destinaţie, daţi frîu liber imaginaţiei şi bucuraţi-vă de fiecare clipă. 

Mult succes şi la întoarcere să-mi arătaţi pozele din vacanţă. Promit că o să fac la fel!

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: