Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Rai’

women-wine-wiine-me– Ce-ai lua cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
– O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne,
Dacă nu-ţi cer prea mult.
– Ceri prea mult, îţi tăiem femeia,
Te-ar ţine de vorbă,
Ţi-ar împuia capul cu fleacuri
Şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul.
– Te implor, taie-mi cartea,
O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine
O sticlă de vin şi-o femeie.
Asta aş dori, dacă nu cer prea mult.
– Ceri prea mult.
Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
– O sticlă de vin şi-o femeie,
Dacă nu cer prea mult.
– Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpăţânezi,
E prea mult, ţi-am spus, îţi tăiem femeia.
– Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?
Mai bine tăiaţi-mi vinul,
Mă moleşeşte şi n-aş mai putea să-mi pregătesc cursul,
Inspirându-mă din ochii iubitei.
Tăcere, minute lungi,
Poate chiar veşnicii,
Lăsându-mi-se timp pentru uitare.
– Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
– O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.
– Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.
– Atunci taie-mi mai bine cursurile,
Taie-mi iadul şi raiul,
Ori totul, ori nimic.
Aş face drumul dintre rai şi iad degeaba.
Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad,
Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?
Cum să-i înalţ pe drepţii din rai,
Dacă n-am cartea să le-o tălmăcesc?
Cum să suport eu drumul şi diferenţele
De temperatură, luminozitate şi presiune
Dintre rai şi iad,
Dacă n-am vinul să-mi dea curaj?

Marin Sorescu

(n. 19 februarie 1936, Bulzești, județul Dolj – d. 8 decembrie 1996, București) a fost un scriitor român, membru titular (din 1992) al Academiei Române.

Sorescu a fost poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de țări, totalizând peste 60 de cărți apărute în străinătate. S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate. Fără a se înscrie într-un partid politic după Revoluția română din 1989, a ocupat funcția de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 – 5 mai 1995).

Anunțuri

Read Full Post »

http://kidver.files.wordpress.com/2010/04/20080324-young-love.jpgDe ce-ai plecat?…
Tu nu ştiai
Că-n luna mai,
Prin munţii cu păduri de brad,
Oricine-ar fi –  femeie sau bărbat –
Potecile te duc spre Iad,
Şi nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?

De ce-ai plecat
Cu vântu-n părul tău vâlvoi,
Când nici un glas nu te-a chemat?…
Tu nu ştiai
Că-n luna mai
Potecile sunt încă pline de noroi?…

De ce-ai plecat?…
Tu nu ştiai
Că-n luna mai
E luna primului păcat –
Păcatul care dintr-o glumă
Te prinde-n laţ şi te sugrumă
Şi-apoi te-aruncă-afară-n ploaie,
În lada cu gunoaie?…

Opreşte-te!…
Priveşte-n jurul tău…
Şi dacă nu ţi-ai murdărit
https://i1.wp.com/www.gapo.ro/poze/AUSO0IHTPP5RW1RMZE6C1P7RJ.jpgPantofii de noroi,
Fă-ţi cruce
Şi întoarce-te napoi!…
Fă-ţi cruce
Fiindcă n-ai păcătuit
Decât în vis…
Şi visul s-a sfârşit!…

de Ion Minulescu (1881 – 1944)

Read Full Post »

Libertatea mea e ascensiune; oriunde.

Infernul e sus, așa sa știți. Raiul e și mai sus, dar el nu mă interesează. Orice cale aș bate, mușchii se zgârcesc și oasele ajung pietre îndată ce simt valea. Nu sunt aristocrat, pentru că nu vreau să știu de strămoșii mei… Şi nu sunt parvenit, pentru că nu doresc fructele trudei mele: nu vânez ca să mă hrănesc, ci ca să mă joc. Sunt eu însămi, în toate formele și gândurile mele. Nu învăț regulile jocului. Cred că nu l-aș mai putea juca. Să-mi amintesc de ceilalți ani? Iată: dacă am cunoscut psihologia unui viciu, nu l-am mai putut practica. De acum sunt înfometat de neprevăzut.
https://i2.wp.com/a5.sphotos.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-snc6/227107_109653072456116_101583283263095_103562_1959113_n.jpgDacă adevărul nu se află prin dragoste, oriunde s-ar afla el – nu mă interesează.
Cel care nu poate scrie o epopee, ajunge ziarist.
Tot ce e la fel cu ceilalți, e minciună sau poezie. Realitatea e mare și rară. Dacă lumea aceasta ar fi reală, toți am fi oameni mari. Lumea însă – și fiecare știe aceasta, dar nu o spune – lumea e ireală, deși numai în parte.
Mă gândesc adesea la cuvântul coșmar – și sunt ispitit să-l investesc cu deplină realitate.
Viața mea nu a fost furtunoasă și prezentul nu e calm marin.
Cel mai fecund katharsis nu e creația, ci neputința de a crea.
Plecarea mea, dintr-un elan liber, a fost antrenată în schimbări care mi s-ar fi părut de negândit înainte de realizare.
Aveam o memorie vie și alta moartă. Iar gândul apei vii și apei moarte din basme mă opera câteodată din șirul literelor, mă silea să inched cartea și să recunosc că, asemenea acelui Făt- Frumos, eu mă puteam ucide (în sensul de uitare de sine) și mă puteam învia (în sensul sentimentului de prezență) numai bând din acele două ape nestemate.
O adevărată tinerețe trebuie să înceapă prin risc și gratuitate.
Sărutarea noastră a durat prea mult ca să nu-mi pierd mințile și Isabel să nu și le găsească.
Lumina nu vine din lumină, ci din întuneric.
O femeie mă interesează prin virtuțile sau viciile ei. Când le cunosc, mă dezgustă.
Înțeleg, femeia nu m-a tulburat niciodată. Întotdeauna am căutat partea îngerescă sau diavolească din ea. Sexul pentru mine nu e decât o libertate în plus sau o dogmă pe care o pot verifica sau anula. Am spus, am trăit prea mult în metafizică. Acesta este drumul către pierzanie sau victorie prin femeie.
Ultimul spasm mă irita. E monstruos spasmul sexual al unei păpuși.
Si nici o înfrângere nu e mai rușinoasă decăt aceea suferită fără luptă.
Ca întotdeauna, am înțeles schimbarea după ce procesul se sfârșise.
Si somnul meu e ciudat, e viu, e crescut din zile iar nu din nopți, e ajutat de fapte iar nu de imagini.
https://i1.wp.com/a3.sphotos.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-snc6/255665_112929795461777_101583283263095_131331_4669319_n.jpgPăstrez amintirile adolescenței ca pe o poveste spusă de altcineva, și ascultată pe jumătate dormitând, într-o după-amiază de vară, cu albine în văzduh și cu tristeți neînțelese în suflet. Iar pentru că am ascultat povestea pe jumătate treaz nu o cunosc toată. Erau clipe când deschideam ochii, sau urmăream un fluture- și atunci spusele celuilalt alunecau pe oglinda minții fără să lase urme. Dar, pentru Dumnezeu, nu trebuie înțeles că am acela e om dau duh. Nu, eu însumi am trăit și am povestit, în același timp. Ascultam însă povestea vieții mele neatent. Aceasta e cheia ce descuie tainele existenței mele.
Povestea mea pare neverosimilă sau bolnavă. Si nu e astfel. Bolnavi sunt oamenii de toate zilele, care s-au desprins să nu se mai uimească, ducând o existență fară nedumeriri și fără minuni.
Pentru mine, visul era firesc și sincer; pentru alții ar fi părut nebunie. E însușirea de seamă a faptelor mari, minunate și luminoase- să pară celorlalți tulburi, rătăcite, halucinante.
Personalitatea pe care mă obișnuisem a o numi a mea, se crispa ca o amibă în mediu salin.
Toți îmbătrâneau. Îmi amintesc senzația și starea aceasta de suflet: toți îmbătrâneau.
Nu mă întrebam de ce vroiam să-mi chinui copilul. Poate ca să aflu dacă era cu adevărat copilul meu.
Viziunile izvorâte din aburi vicioși, din inerție sau alcool, din boală, din aproximație sau mistificare – îmi repugnă.
Ca să mă eliberez de vise searbăde – trebuia sa provoc vise searbăde, să știu că ele izvorăsc dintr-o intoxicație sau dintr-o epuizare nervoasă. De aceea, m-am hotărât să înghit opium.
Sunt destule fotolii și canapele în locuința ei, şi brandy și wiskey și pipe de opium ascunse în cutia bijuteriilor.
Dar specifică și repetă că visele nopții sunt carnale, mintale, iluzii.
Toți ceilalți au început orgia rece, care mă dezgustă, dar pe care o observ cu neobosit interes.
Spectacolul, pentru mine, începea să ajungă înfricoșător; un om care se deșteaptă și o femeie care începe să cheme.
Când femeile zac în odăi cu ferestre ferecate, transpirând sub briza fierbinte a ventilatorului, leneşe, pe jumătate adormite, pe jumătate bestii.

de Mircea Eliade (1907 – 1986; scriitor, filosof şi istoric al religiilor de origine română, profesor la Universitatea din Chicago, contestat în epoca ceauşistă)

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: