Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘ziua’

Te uită cum ninge decembre…
Spre geamuri, iubito, priveşte –
blonde-fashion-model-photography-snow-Favim.com-96337Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.

Şi mînă fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele – totuna –
Aş vrea să le-nvăţ simfonia.

Mai spune s-aducă şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape, –
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă… zăpada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine,
Şi toate din casă mi-s sfinte, –
Te uită cum ninge decembre…
Nu rîde… citeşte nainte.

E ziuă şi ce întuneric…
Mai spune s-aducă şi lampa –
Te uită, zăpada-i cît gardul,
Şi-a prins promoroacă şi clampa.

Eu nu mă mai duc azi acasă…
Potop e-napoi şi nainte,
Te uită cum ninge …
Nu rîde… citeşte nainte.

George Bacovia

Read Full Post »

Motto: „Aşa am ajuns să-mi dau seama cît de mult poate să valoreze un om cînd el este cel care fixează preţul.”

*

*                *

,,… Se apropia de cincizeci de ani şi era mai degrabă urîtă, cam pipernicită, singurele lucruri care-ţi atrăgeau atenţia la ea fiind faţa de copil şi nişte gene care-i făceau privirea adîncă şi misterioasă. După vorbă şi după înfăţişare, părea o copilă. Mie-mi zicea că sînt nebun. „Eşti nebun, Raimundo!” îmi spusese în cămăruţă, cu voce scăzută.Problema e că tu nici măcar nu-ţi dai seama, fiindcă nebunii sînt ultimii care-şi dau seama. Dar eu, de cum te-am văzut, am ştiut că eşti nebun şi că ai suflet de nomad.” Un alt cuvînt pe care nu-l cunoşteam. „Şi ştii ce-am mai descoperit de cum te-am văzut? Că eşti un seducător. Am ştiut asta de cum ai intrat  pe uşă. Cu faţa asta de ţăran şi ochii ăştia albaştri pe care-i ai. Sau tu nu ştiai că eşti un seducător?” Eu eram tare încurcat de toate cuvintele alea. „Ştiai?” Credeam că-şi bate joc de mine. „Nu.” „Atunci să ştii că eşti! Pe mine m-ai sedus din prima, de cum te-am văzut acolo nemişcat, cu aerul tău de nebun şi de nomad. Nu ţi-ai dat seama? Nu ţi-ai dat seama că m-am zăpăcit cînd te-am văzut?” Ce era să spun? Stăteam foarte aproape unul de celălalt, pe nişte taburete joase, cu Cartea de Aur deschisă pe genunchii amîndurora. Apoi vocea şi expresia ei s-au schimbat dintr-o dată. „Însă cu mine nu trebuie să-ţi foloseşti arta de Don Juan. N-ai voie să mă atingi, niciodată! Promite-mi că n-ai să încerci să mă atingi niciodată! În ziua în care ai face-o, ar da nenorocirea peste tine!”

Luis Landero

s-a nascut la Albuquerque (Badajoz, Spania) in 1948. Licentiat in filologie  hispanica la Universitatea Complutense din Madrid, a fost profesor de literatura la Scoala de Arte Dramatice din Madrid si profesor invitat la Universitatea Yale din Statele Unite. S-a remarcat in 1989 cu romanul Juegos de la edad tardía (Jocuri ale varstei tarzii; Premiul National al Criticii, Premiul National de Proza in 1990).

Romanele care au urmat l-au asezat in galeria celor mai importanti scriitori contemporani : Caballeros de fortuna (1994), El mágico aprendiz (1998), El guitarrista (2002) si Hoy, Júpiter (2007). De asemenea, este si autor de eseuri literare: Entre líneas : el cuento o la vida (2000), ¿Cómo le corto el pelo, caballero? (2004).

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: