Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Neclasificat’ Category

Woman Begging with Two Children

Woman Begging with Two Children – The Master of the Blue Jeans, artnet.com

Trei vagabonzi la poartă-mi vin;

Artişti – o mică trupă:

Copiii după ei se ţin,

Şi cîinii dau să-i rupă…

 

Sînt doi micuţi, e mama lor;

Ea, cu flaşneta-n spate.

E-o zi de toamnă, pic de nor,

Dar cît de triste-s toate!

 

Cu ochii duşi, ca în extaz,

Ea cîntă, şi ei joacă,

Îi cade părul pe obraz

Şi praful o îneacă.

 

Ei joacă, sar şi se-nvîrtesc,

Împiedicaţi în zdrenţe;

Răsuflă greu cînd se opresc

Şi fac la reverenţe.

Întinde piciul istovit

O pălărie spartă:

Comedia s-a isprăvit,

De-acu – la altă poartă…

Pe urma celor ce s-au dus

Vîrtej de frunze-aleargă…

Că mulţi mai poartă Cel-de-sus

Pe lumea asta largă!

 

Ștefan Octavian Iosif

(n. 11 septembrie 1875, Brașov – d. 22 iunie 1913, București) a fost un poet și traducător român, membru fondator al Societății Scriitorilor Români.

Read Full Post »

Nu ţi-a fost dat să vezi vreodată,
Cînd toamna palidă coboară,
Într-o grădină despoiată,
O ramură întîrziată
Ce-a înflorit a doua oară?

Nu te-ai oprit atunci în cale
Să te întrebi: ce taină, oare,
Ascund înţelepciunii tale
Înfriguratele petale,
Ca mîine stinse, fără soare?…

Şi dac-o blîndă-nduioşare
Ţi-a frînt o clipă-n ochi lumina,
Cum stai aşa, întrebătoare,
Uitându-te la biata floare,
Ai înţeles a cui e vina?

E raza, care toamnei mute
I-a dat fiorul primăverii.
Şi-n preajma morţii abătute
A picurat, pe neştiute,
Un strop din cîntecu-nvierii…

Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881, Rășinari — d. 7 mai 1938, Ciucea. A fost un poet român, ardelean, politician de extremă dreaptă, pro-nazist și antisemit, și prim-ministrul României de la 28 decembrie 1937 până la 11 februarie 1938. Membru al Academiei Române din anul 1920)

Read Full Post »

Gaiţa împodobită cu pene de păun

https://i0.wp.com/lady88.blog.rs/gallery/9134/Maske2.jpgO gaiţă din cele mai viclene
vazând un biet paun ce napârlea,
s-a-mpodobit cu mândrele lui pene
şi printre alţi pauni se păunea.
Recunoscând-o, însă, nu ştiu cine,
ce huiduială,
ce ciocaneală,
ce ruşine!
La gaiţe voind să fugă,
Şi gaiţele o alungă!

Mai sunt şi astăzi din păcate,
Şi printre noi asemenea eroi;
Eu, însă, ţin să nu vorbesc de voi,
Plagiatori cu pene împrumutate!

*         *        *

Şarpele şi pila

Un şarpe rău, vecinul unui ceasornicar
(S-ar fi lipsit oricine de-aşa vecinătate),
Intrase în dugheană tiptil, pe înnoptate.
Să fure de mîncare. Dar se tîrî-n zadar,
https://i0.wp.com/media.onsugar.com/files/2010/03/11/6/783/7832036/ed/envy.jpgCă nu găsi drept pradă
Decît o pilă, pe o ladă;
Şi-n loc să soarbă zeamă din strachină, reptila
S-a apucat să roadă pila!
– Ce faci? i-a spus aceasta, dar fară supărare,
Crezi, şarpe prost, că eşti atît de tare
Să muşti cu lacoma ta gură
Macar un fir de pilitură?
Toţi dinţii-o sa ţi-i rupi, fiară neroadă:
Pe mine numai timpul e-n stare să mă roadă!
Vorbesc cu voi, neghiobi care-ncercaţi,
De nicio treabă vrednici, pe alţii să-i muşcaţi.
Netoata voastră trudă se pierde în neant,
Căci opera, în care, cu ura nepuţintii,
Vă-ncumetaţi să-nfigeţi dinţii,
E, pentru voi, aramă, oţel şi diamant!

*

*          *

Jean de La Fontaine (n. 8 iulie 1621, Château-Thierry, Franţa – d. 13 aprilie 1695, Paris) a fost un poet, moralist, dramaturg, libretist şi romancier francez. La Fontaine este consacrat pentru fabulele pe care le-a scris.

Read Full Post »

– fragmente –

https://i0.wp.com/www.carmel.ac.uk/userfiles/Philosophy%20and%20Religion.jpgSe spune ca intelectul e dat omului ca sa cunoasca adevarul. Intelectul e dat omului, dupa parerea mea, nu ca sa cunoasca adevarul, ci sa primeasca adevarul.”

„Nu pot evita neplacerile batrînetii si nu ma pot supara pe Dumnezeu ca m-a tinut pîna aproape la nouazeci de ani. Însa batrînii au o supapa foarte înteleapta: au dreptul la nerusinare. O nerusinare nelimitata. Cînd ma gîndesc la suferintele batrînetii, îmi dau seama ca în natura asta oarba cel mai mare geniu este geniul mortii. Faptul ca murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.”

„Ceea ce e ciudat la Cioran, nu e nelinistea de a fi om, ci nelinistea de a fi român.

„De creat, doar zeul creaza, iar omul imita. Eu cînd citesc cuvîntul creatie – literara, muzicala, filozofica – lesin de rîs. Omul nu face altceva decît sa reflecte în litere, în muzica sau în filozofie petece de transcendenta. Cum sa fie creatura creator? „Hai tata, sa-ti arat mosia pe care ti-am facut-o cînd nu eram în viata…” Pai cum sa fie creatura creator?”

„Prin însasi ordinea ei ideologica, democratia îl obliga pe idiot sa stea alaturi de geniu si sa-i poata zice: ce mai faci, frate? Partea proasta este ca oamenii de exceptie pot ajunge captivi în cirezile democrate. Ce decide masa are un caracter absolut, deoarece prin masa se exprima specia. Prin individ se exprima personalitatea. Numai ca, uneori, un individ ajunge sa influenteze foarte mult asupra maselor. Acestia sînt alesii. Istoria este facuta de alesi. Paradoxul societatii umane este ca multimea îi produce pe conducatori, iar acestia o conduc. Ideea de echilibru social este caracteristica oricarei democratii burgheze. Asta e forta constanta a democratiei. Iar extremelor – fie extremei stîngi, fie extremei drepte – , care violeaza ideea de echilibru social, democratia le este ostila.”

Mare noroc ca exista oameni care sînt idioti! Functia idiotului e pozitiva, pentru ca fara el n-am întelege nici geniul, nici normalitatea. Pai cum am cunoaste noi un om pe care-l numim desavîrsit, daca n-ar fi prezenti astia, idiotii?”

[Birth+of+the+New+Man+-+Salvador+Dali.jpg]„Omul e guvernat pe pamînt de doua morale: de morala dogmelor, care e crestina si eterna, adica absoluta, si de morala normelor, care, ca morala laica, e construita pe putinatatea si imperfectiunea omului. Morala laica nu poate fi desprinsa de morala absoluta si ea arata ca omul se misca asimptotic la perfectiune, pe care n-o poate atinge niciodata.

„Drama omului este dualismul existentei lui; e alcatuit din corp si suflet si joaca între corp si suflet la infinit. Corpul nu e etern, iar sufletul, chiar daca este, nu e convingator. Dar nici corpul nu este, în nici un fel convingator. Capul nu are biruinta definitiva; faptul ca e muritor îi anuleaza esentialitatea. Tot ce exista în noi si nu ne obliga sa ne sinucidem din disperare, se cheama spirit.”

Petre Tutea (eseist, filosof, economist și om politic român; n. 6 octombrie 1902, Boteni, Muscel, județul Argeș – d. 3 decembrie 1991)

Read Full Post »

woman…

Read Full Post »

Celei care minte

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert –
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!…

http://petricamuntean.files.wordpress.com/2009/01/man-praying-on-one-knee1.jpg

În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci –

Tot flori însângerate –
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,
Bate miezul nopţii…
E ora când amanţii,-alt’dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată…
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?…

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert –
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!…

https://i0.wp.com/dryicons.com/files/graphics_previews/rose_red.jpgDeci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi –
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori –
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!

Read Full Post »

Read Full Post »